Pentru prietenia noastra

Sufletul meu s-a transformat într-o gară,

unii vin, alţii pleacă, dar puţini rămân aici.

Tu draga mea, se pare te-ai mutat aici,

şi îmi pare bine căci ai adus cu tine visele

tale calde, îmbrăţisările de care tot 

timpul mi-a fost dor, 

ai adus multă bucurie în sufletul meu,

şi nu ti-a păsat că aici e frig şi uneori trist,

că unii vin şi alţii pleacă.

Decembre

Şi umerii tăi miroseau uneori a vanilie

Şi sufletul meu cerşea din nou iubire

Şi nopţile incepeau mereu cu noi,

Aveai gust de măr copt şi ceai cu

scorţişoară

Şi marea ne privea curioasă,

revărsându-şi valurile spumoase

în inimile noastre,

Şi peste tot era iarnă şi zăpadă

însă la noi în suflet, o neîntrerupta vară.

One more

One more follower till 200.

200 de persoane! Mie sincer nu-mi vine să cred.

Eu aş fi de parere că

un pic de teatru, şi nicu alifantis, câteva clipe de fericire si o carte bună

nişte prieteni vechi, un film bun, ceva de ronţăit şi multe multe zâmbete

ar fi atât de perfect,  şi totuşi atât de imposibil acum.

Ultima zi

Şi poate că de mâine mă voi îndrăgosti

tot mai mult de momentele simple din viaţă, precum 

ceaşca de cafea pe care tot timpul o las pe masă.

Sau cartea care nu reuşesc să o citesc,

ori zâmbetele de dimineaţă oferite

prietenilor din simplă obişnuinţă.

Şi sentimentul de singurătate cand intri

în casă şi singurul lucru la care visezi

e să te îmbrăţişeze cineva.

Ori sticla de vin de azi noapte care 

încă zace pe podea.

Sau plimbarea cu bicicleta, pe care o tot amân

şi puterea de a scrie un poem mai frumos.

Şi-mi pare atât de rău că nu-mi găsesc cuvintele,

dar iată nişte simple idei, nişte propoziţii nefericite.

Poze drăguţe

Pentru că fratele meu este pasionat de fotografie, pentru că are doar 16 ani, pentru că tocmai şi-a făcut primul blog şi pentru că îl iubeesc aş vrea să pun aici câteva dintre fotografiile drăguţe, interesante pe care le-a făcut în ultimul timp... Dacă doriţi să vedeţi mai multe poze puteţi arunca o privire pe blogul lui:

Kyo Viking 

Acestea sunt câteva poze pe care le-am furat de la el din calculator, nefiind puse pe blog încă. Oups!

 

Şi ultima poză, cu el. Enjoy!

Contemplare

Înainte sa ne naştem trăiam ca nişte îngeri

surâzand oamenilor de pe stradă,

făcusem rost de pălării şi nişte aripii

rugându-ne să nu ne recunoască 

mamele noastre şi să ne nască în

umbra marilor melancolii.

Şi iată cearcănele mele, scriu cu 

disperare despre aşteptare şi dor.

Cum ar fi dacă înlauntrul sufletelor noastre 

ar atinge cerul în fiecare seara am pluti

printre stele.

Să-mi scrii chiar dacă nu iţi mai răspund

chiar dacă plouă afară, eu voi fi tot aici
cu o cană de ceai într-o mană şi scrisoarea

pe masă.

Pentru nostalgia amintirilor

Vom cumpăra oraşul acesta, spuneai tu

şi vom construi suflete perfecte

inimi îmbălsămate gata, pline de iubire.

Ceasornicele le vom opri pentru totdeauna 

într-o oarecare vară

şi vom auzi la nesfârşit râsetele copiilor fericiţi.

Aveam timp să ne bucurăm de tăcerile dintre noi 

şi ascultam cu atenţie cum insomniile se înfăşurau

Iubirea ne bântuia la fiecare colţ de stradă,

mereu fugeam de ea şi ne ascundeam 

să nu ne lăsăm intimidaţi de nostalgia lucrurilor, îti şopteam.

Îmi amintesc perfect acea zi, credeam că m-am regăsit 

deplin, când defapt fumul de ţigară si necunoscutul trupurilor 

noastre se-adâncea tot mai mult în mine.

poem scris pentru un prieten, p.v

Broken inside, beautiful outside

Şi-am plâns ieri seară, cu inima cât o castană

cu lacrimi printre frunze, si cu-o carte in mână,

stând in parc, toamna mi-a dăruit fiori

şi-un poem mi-a sugerat să scriu.

Şi-am plans ieri seară ca un copil,

cu lacrimi si suspine adânci

tatuându-mi pe chitară, primul acord de toamnă.

Îmi imaginez că visez printre stele ruginite

şi o lună care nu există,

zorii nu se mai ivesc, soarele demult numai răsare.

Stau şi ascult cum picăturile de ploaie îmi inundă

sufletul şi necazurile se îneacă.

Ce bine ar fi să ne trezim doar la vară!

pentru D.

Podul cu ingeri

Dacă nu ai zburat niciodată,

nu ai cum să ştii cât de fericit e un înger

şi cât de uşor e sa exişti acolo sus.

Oare cât ar cântări un inger,

puţin mai mult decât un zâmbet,

plus câteva fire de roze,

Oare cât de măreţ trebuie să fie

zborul acestor fiinţe puerile.

Poate daca i-ai atinge, s-ar descompune

in mii si mii de molecule.

totuşi mă întreb dacă ar fi nevoiţi 

să înoate, aripiile lor s-ar transforma în inotătoare.

până la urmă mie imi pare că îngerii

miros a coco chanel iar din lăuntrul sufletului 

se aude simplu un refren les anges du janis joplin.

Roses and a letter

am învăţat să aştept, dar numai am răbdare să aud
cum se zbat aripile noastre în vântul de afară.

am învăţat să privesc cu inima deschisă apusul soarelui, 

ca razele să îmi pătrundă până dincolo de ţesuturi.

am uitat însă cum e sa fii fericit.

am învăţat să sufăr in tăcere, să plâng pe întuneric

iar dimineaţa lacrimile se transformau în zâmbete străine.

am învăţat să te ascult şi atunci când nu spui nimic,

dar pe bune dacă mai ştiu să te iubesc.

Micul prinţ

"Nu cunoşti decât lucrurile pe care le îmblânzeşti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic.Cumpără lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, îmblânzeşte-mă."

Am promis că voi scrie mai mult, dar nu mă pot abţine să nu postez acest fragment minunat din Micul Prinţ de Antoine de Saint Exupery.

Scrieri tomnatice

În timp ce tu o să îmi faci cafea aia cu lapte,

eu îmbrăcată cu rochiţa aceea roşie, am să îti scriu acest poem

de altfel foarte trist si necăjit, că toamna-i foarte grea

pentru suflete blânde ca noi.

Nu te îngrijora micuţo, spuneai tu

toamna, amintirile călduroase trebuie ambalate frumos

ca pe nişte cadouri şi dăruite prietenilor.

O rază de soare acolo, un val de mare aici

si poate aşa vom fi mai fericiţi.

Photo credit: We live young

De toamna...

şi promit să încep de mâine să scriu din nou,

poate aşa voi suporta mai uşor venirea toamnei peste noi.

We'll always have Paris, darling...

"La Paris când se plimba, toamna târziu, la braţul vreunei iubite intâmplătoare, i se părea de neconceput fericire mai pură decât cea trăită în acele după-amieze aurii, cu mirosul ca de pădure al castanelor coapte, cu acordeoanele languroase şi îndrăgostiţii lacomi, care nu se mai săturau să se sărute pe terasele cafenelelor."

Căteva rânduri din minunatul roman scris de 

Gabriel G. Marquez ~ Dragostea in vremea holerei

si cateva poze din Paris, mon amour...

Inca un tren

"Soarta e un jeg pentru că n-ai ce-i face. Adică, orice-ai face, până la urmă tot o-ncurci. 

E ca scenariul unui film ai cărui actori suntem noi. 

Problema e că scenaristul nostru, al tuturor, n-are nici urmă de talent. 

Nu ştie să scrie poveşti frumoase."

Pictură de Alexandrina Hristov. O artistă incredibilă şi genială!

it's a heartache.it has always been.

Ana Blandiana

"Nu ţin minte când şi cum s-a născut pentru prima oară în mine ideea că orice mi se întâmplă se întâmplă spre binele meu, că, indiferent cât de dramatică, orice întâmplare e o experienţă şi orice experienţă un câştig, dar eram încă destul de mică, din moment ce nu-mi doream decât să ajung mare, când - îmi amintesc - mă consolam de orice necaz cu gândul că am mai învăţat ceva şi astfel o să cresc fără îndoială mai repede."

sunt incapabilă să scriu vara. sunt prea nefericită să alung cuvintele din mine. aşadar las textele să vorbească in locul meu. 

Ashes and Dreams

 "Am decis că voi trăi liberă, asemenea bărbaţilor, independentă, consistent, în bătaia tuturor furtunilor, dar în aşa fel incât să nu dau importanţă acestui fapt, toate darurile, gingăşiile sau glumele răutăcioase ale vieţii primindu-le ca şi cum mi s-ar cuveni.Sunt stăpâna, interpreta principală a vieţii mele, aşa am hotărât."

hihi

Am tumblr. Iui. http://elegyisback.tumblr.com

O vara cat mai draguta sa aveti!

 

...

M-am indragostit de numele Eloise.

Mi se pare cel mai frumos nume pe care l-am auzit vreodata.

Fetita mea sigur va purta acest nume atat de dragut. 

In loc de bun ramas

Vreau sa opresc timpul in loc, si nu vreau sa sune a cliseu, 

dar chiar am nevoie de asta acum cand primele raze ale 

soarelui imi patrunde pana in cel mai mic por al pielii,

acum cand marea imi da senzatia de paradis.

Hai opreste-te timpul asta te rog, 

nu are rost sa ne mintim atat de frumos.

In aceasta vara hai sa fim niste straini, 

si poate voi invata sa te iubesc mai putin.

Sa punem momentele deoparte

dezgoleste aceasta secunda de timp

si las-o sa fie numai a noastra.

Premii

Vreau sa multumesc fetelor Lorelei, Sab si Riot pentru premiul acordat. Sunteti tare dragute! V-as mai da si voua premiul inca odata, pentru ca il meritati din plin dar l-ati primit deja...

Asa ca premiul se rostogoleste si ajunge la: 

Verde ursuz

Dulapul cu vise

Lola

cam atat.
 aa si premiul :)

Poemul Jazz

Poemul meu se numeste Jazz,

are un zambet larg pe buze,

dar sufletu-i e trist.

Oamenii l-au dezamagit,

visele lui s-au spulberat in zborul de aripa

si s-a trezit singur, necitit de nimeni.

Jazz are ochii verzi si viseaza sa ajunga un poem
cunoscut, lumea sa-l iubeasca si pe el.

Dar e melancolic poemul meu,

 si numai crede in iubire ca odionioara.

E suparat si cine vrea sa-l viziteze

il gaseste intr-o carte pe noptiera mea.

Elegia intâi

Bine te-am găsit suferintă, 

deşi aşteptarea a fost cam lungă,

pentru ce ai apărut iar la mine pe prag?

Mă transformasem deja într-o sirenă cu părul roşcat

şi uitasem cât m-ai chinuit, şi cât amar în suflet mi-ai lăsat.

Pentru ce mai vii acum.

iubirea, fericirea să-mi alungi?

Şi totuşi mi-a fost dor de tine, 

suferinţă

aripile-mi rupte îmi aduc aminte cum mă scurgeam

cu fiecare clipă 

cu fiecare suflare de vânt.

Şi-acum stau ca pe vremuri, într-o cameră micută,

ascultă ploaia de vanilie, işi spulberă mirosul

în secundele de regăsire

o chitară-mi sună a nestiinţă.

Şi-ţi mai spun, neiubirea asta dintre noi

să n-o deplângi căci va veni cu timpul înapoi.

 

Vara promisa

Aştept vara. Ştii cum zic?

A fi sau a nu fi

Ieri am pus un ac
în sacul cu ceruri, 
dar n-a rămas sus.
Am povestit azi cu Ion
în tren la separeu
cum soţia lu' Vasile- o rusoaică blondă 
poartă rochii- zise si zdrenţe
poarta si cercei, ca e musai
să fi ''chic''
într-o lume de manea şi-o duşcă de spirt.

Love is red

Pentru ca le tii inchise ca pe un evantai, nimeni nu banuieste ca de omoplatii tai sunt prinse aripi. 

In timp ce stateai intinsa pe burta, ti-am framantat marginile colturoase ale zborului. Esti un inger cazut, dar nemiscat, asa cum sunt ingerii; trupul iti e usor ca o libelula, ai aripi mari aurii, taiate din soare.

 

Ce bine ca mai gasesti carti scrise atat de divin si genial!

 

Balada unei taceri

Let's never stop falling in love!

Poem cu aripi

 Diminetile ploioase imi coboara tot timpul ingerii de pe nori

sa-mi cante un acord, doua

pana vremea se face iar frumoasa.

Ascult respiratia acestui poem si imi da fiorii

parca creste pe masura ce se scrie

pe hartie.

Seara, vecinii vin sa imi spuna 

sa cobor dintre nori, dintre ingeri

sa opresc zgomotul asurzitor dintre aripi

Eu cu ce-s devina?

Noaptea ne urcam pe o scara si privim stelele

pana adorm si parul meu se pierde in mainile tale.

Apoi, cand o alta dimineata se revarsa,

ne luam aripile si plecam.

Suntem noi doi... si zilele astea ploioase.

Studii despre iubire

"Iubirea e un fapt putin frecvent si un sentiment pe care numai sufletele pot

ajunge sa-l simta; un talent specific pe care-l poseda unele fiinte si care 

poate aparea de obicei unit cu alte talente, dar se poate produce izolat si fara ele.

Da, indragostirea e un talent miraculos pe care il poseda unele fapturi, ca darul 

de a face versuri, ca inspiratia muzicala, ca bravura personala, ca stiinta de a 

conduce.

Barbatul valoreaza prin ceea ce face, iar femeia prin ceea ce este."- Jose Ortega

*daca aveti alte idei cu si despre iubire sunteti liberi sa le scrieti...

Seashell

Sa-mi lasi primavara, noptile dezvelite

si umarul meu acoperit de flori

Sa-mi lasi primavara timpul in pace

si cartile in forma de aripi si nori

Sa-mi lasi primavara mugurii, s-aud cum

infloresc in mine

Sa-mi lasi primavara iubirea-n cuptor

iar seara cand ma intorc sa o gasim gata dospita

si infometati sa gustam bucata cu bucata,

pana ametim.

Am crescut dincolo de mare, intr-o scoica

de pe malul marii si in fiecare dimineata

auzeam valurile triste cum ma poarta in adanc

Opreste-mi trenul din piept si mormantul de

ingeri din spate.

Primavara

Sunt atat de usor, am doar soare prin venee!

Scri(s)oare?

Ne-am desfacut reciproc sufletul

intr-un loc pustiu,

in timp ce soarele iesea triumfator dintre nori,

si vantul ne mangaia sentimentele ascunse,

bine pastrate de-a lungul timpului.

Cantecele surde ne-au atins pana si umerii

goi si lipsiti de inspiratie.

Ar fi fost inima mea transparenta

si neglijata

rupta precum o coarda de vioara

cu sangele tremurand;

Carne devorata numai de artisti boemi

as fi fost, daca as fi gasit iubirea

intr-o dimineata la tine in suflet.

Si stii de ce? Pentru ca tu degeaba ai iubire in vene

daca nu stii sa (mi-)o daruiesti.

"Imi pare teribil de rau ca eu sunt cel care-ti spune asta, insa nu vei fi niciodata fericit."

Versuri in nuante

Nu spune nimic in seara asta,

vreau sa aud doar respiratia ingerilor trecuti 

spre un rai

Faci un pas si cazi intre noi,

desculti dar plini de vise

atinsi din nou de falsitatea acestei iubirii

pe care o traim murind.

Umblam cu soarele-n suflet,

cu-o chitara in spate

si speram sa ajungem departe.

Mirosi a mare, a idei turcoaz ascunse

peste umerii tai un parfum de primavara 

ma doboara,

rostogolindu-ma ca o emotie intre buzele tale

si palmele mele.

Eu plec, dar tu asteapta-ma cu bratele si

cearsafurile deschise, ca pe o raza de lumina 

ce strabate dimineata ochiul tau.

Photo

Un poem si-o chitara

Vino seara cu inima stricata

si stai cuminte asezat langa un inger

in timp ce eu iti fur pentru cateva clipite

inima si ti-o repar.

Si apoi sa ma lasi sa te sarut cu aripile inlauntrul meu

fredonand un cantec la chitara.

Eram doi indragostiti uzati

de atata dragoste, de prea multa liniste.

Scriam poemele direct pe trupul tau

iar tu te jucai cu melodiile in parul meu,

miroseam a vin si primavara parca ne facea cu ochiul.

Iubeam diminetile calduroase pe balconul tau

la ultimul etaj

am invitat norii la o cafea

si ingerul ne canta o serenada

erau dimineti perfecte, cu imbratisari divine ale soarelui.

Photo belongs to AmineLus

Arunca-mi sufletul

Ma vad la marginea prapastiei

asteptandu-te.

Sunt prea slaba sa imi arunc sufletul

in haul negru

Desi as vrea sa scap de el,

nu pot.

Imbracata intr-o aroma de rasarit aprins

c-un zambet fals pe buze si-o cafea,

ascult cum ingerii ar vrea sa ma-mbratiseze.

Desi am gustat fericirea din tine,

sufletul meu murdar de iubire

tot nefericit si amarat a ramas.

Crezi ca ai putea sa ma lasi inca o data

sa iti gust

fiecare strop de fericire ce zace in tine?

Photo belongs to Irina

Un acoperis si doi ingeri

 A apus soarele pe umarul tau stang

cu gandul la noi, 

si zilele simple de la mare

unde am descoperit drumul spre nori,

pavat cu iubire si mangaieri sublime.

Lasa-ti mainile si buzele la mine in hol

iar zambetul inveleste-l intr-o esarfa turcoaz

Dar inainte, pune-ti dorintele la uscat,

caci fericirea nu-i decat un acord perfect de vioara.

Imi danseaza degetele si trupul imi este adapost

pentru ingeri.

In fiecare dimineata mi-l ofer

intr-o elegie pictata, undeva sus

pe un acoperis deasupra lumii, asteptand

nerabdatori strivirea iubirii in palme.

"Uneori ploua a dragoste"

"Dezlegând misterele nopţilor petrecute în tăcere
să ne acordăm inimile într-un preludiu pentru pian"- M.P.

Peste toate zilele cu ploaie si noroi

se asterne o tacere

ca o rochie neagra

Peste toti ingerii cu aripi de hartie

insuficient de fericiti

se apleaca o durere a iubirii noastre.

Nimeni nu vede in noi

iubirea aceasta dominata inca de o copilarie nedezfacuta.

Imi simt primavara pe umeri gata sa isi deschida sufletul

peste lunile astea.

Iara mi-a fost dor de tine.

A de la amurg

 

  Alunita mea strivita de saruturi, 

adulmecata seara de nasul tau fin

Un punct pe clavicula ca un tatuaj minuscul

 pe o piele creola, ninsa in arome de

vanilie si fericire.

 

Mon Café Noir

Mi-ai stors si ultima picatura de fericire

ce umplea paharul acesta de amaraciune.

 Asculta, sunete inaripate se perinda prin noi,

sarutul nostru mi s-a uscat pe buze,

ca un cod de bare lipit de haine.

Inspre seara, un gramofon ne vindeca

mainile de tristetile astea urbane.

Ne-am mutat la ultimul etaj,

sa fim cat mai aproape de ingeri, de cer

iar noi sa fim primii atinsi de picaturile de ploaie.

Dimineata ma deschizi cu un mi minor

si-o cafea amara, pe balconul nostru

construit din coastele tale

si-un refren cantat de edith piaf.

A scrie cu piciorul

Cum se iubesc oare ingerii,

m-ai intrebat.

Dezveliti de aripi,

desenati in alb,

langa un gramofon vechi

intr-un apus pe pamant

intr-o gaura de cer

trupuri inaltandu-se de pe mormant.

Se astern ca niste zei cu aripi perfecte

in palma ta stanga si incet te descos de griji.

Omoplatii tai se deschid noaptea,

iar mainile mele vor sa iti (cu)prinda

intregul trup sfasiat si despuiat.

Pleopele tale visau iubirea de-odinioara

intr-o camera prea alba

mi-ai tatuat cuvantul fericire.