Poem cu aripi

 Diminetile ploioase imi coboara tot timpul ingerii de pe nori

sa-mi cante un acord, doua

pana vremea se face iar frumoasa.

Ascult respiratia acestui poem si imi da fiorii

parca creste pe masura ce se scrie

pe hartie.

Seara, vecinii vin sa imi spuna 

sa cobor dintre nori, dintre ingeri

sa opresc zgomotul asurzitor dintre aripi

Eu cu ce-s devina?

Noaptea ne urcam pe o scara si privim stelele

pana adorm si parul meu se pierde in mainile tale.

Apoi, cand o alta dimineata se revarsa,

ne luam aripile si plecam.

Suntem noi doi... si zilele astea ploioase.