Pentru nostalgia amintirilor

Vom cumpăra oraşul acesta, spuneai tu

şi vom construi suflete perfecte

inimi îmbălsămate gata, pline de iubire.

Ceasornicele le vom opri pentru totdeauna 

într-o oarecare vară

şi vom auzi la nesfârşit râsetele copiilor fericiţi.

Aveam timp să ne bucurăm de tăcerile dintre noi 

şi ascultam cu atenţie cum insomniile se înfăşurau

Iubirea ne bântuia la fiecare colţ de stradă,

mereu fugeam de ea şi ne ascundeam 

să nu ne lăsăm intimidaţi de nostalgia lucrurilor, îti şopteam.

Îmi amintesc perfect acea zi, credeam că m-am regăsit 

deplin, când defapt fumul de ţigară si necunoscutul trupurilor 

noastre se-adâncea tot mai mult în mine.

poem scris pentru un prieten, p.v