vineri

Mon Café Noir

Mi-ai stors si ultima picatura de fericire
ce umplea paharul acesta de amaraciune.
 Asculta, sunete inaripate se perinda prin noi,
sarutul nostru mi s-a uscat pe buze,
ca un cod de bare lipit de haine.


Inspre seara, un gramofon ne vindeca
mainile de tristetile astea urbane.
Ne-am mutat la ultimul etaj,
sa fim cat mai aproape de ingeri, de cer
iar noi sa fim primii atinsi de picaturile de ploaie.


Dimineata ma deschizi cu un mi minor
si-o cafea amara, pe balconul nostru
construit din coastele tale
si-un refren cantat de edith piaf.



8 comentarii:

  1. şi eu îi cânt "la vie en rose" micului meu prinţ ;))

    RăspundețiȘtergere
  2. Te ador.Cand am nervi ma pot relaxa in tine.In tine si in Kriss,sunteti singurele persoane carora le-as citi de 10 ori blogul de la cap la coada,fara sa ma plictisesc...

    RăspundețiȘtergere
  3. am citit mai bine de 15 postari,poeziile sunt absolut superbe. cand am ajuns la "amintirea ta", recunosc ca am ramas socata: am scris o insemnare aproape identica in jurnalul meu. sper sa am ocazia te cunosc prin intermediul blogosferei.
    cat e de frumos sa gasesti oameni ce admira frumosul si il propaga!

    RăspundețiȘtergere