Mon Café Noir

Mi-ai stors si ultima picatura de fericire

ce umplea paharul acesta de amaraciune.

 Asculta, sunete inaripate se perinda prin noi,

sarutul nostru mi s-a uscat pe buze,

ca un cod de bare lipit de haine.

Inspre seara, un gramofon ne vindeca

mainile de tristetile astea urbane.

Ne-am mutat la ultimul etaj,

sa fim cat mai aproape de ingeri, de cer

iar noi sa fim primii atinsi de picaturile de ploaie.

Dimineata ma deschizi cu un mi minor

si-o cafea amara, pe balconul nostru

construit din coastele tale

si-un refren cantat de edith piaf.