joi

Jesus, the mexican boy

Incearca sa ii canti pe indragostiti,
si vei crea o simfonie a durerii,
un cantec al iubirii (meta)fizice,
poate chiar un imn celest.

Ochii nostri sunt centrati pe iubire.
Trupurile voastre sunt doritoare de placere.
Pe varful degetelor sta pasiunea.




Orice indragostit este teribil, orice mama este disperata, orice copil este fericit, probabil pana iese din pantece.

duminică

pohem bohem

Uneori nu iti vedeam decat bratele mici inodandu-se,
si noaptea ma imbratisau singure, mecanic dar totusi cu o iubire sincera.
Uneori imi atingeai numai umerii
si ziua imi lasam umerii goi, probabil sa nu iti strivesc sarutarile
obsedata de ideile stanesciene.
Rareori te vedeam intreg, in fiecare zi priveam doar o parte din trupul tau.
si ne devoram unul pe altul, gustam din pomul interzis, savuram necesitatea
de a fi un intreg oriunde oricand oricat.

*Tot timpul ti-am vazut aripile, dar tu nu ai stiut sa le folosesti.

Adio adresat tie

"Ah, vinul e amar şi e fierbinte,
De pielea clipei îmi aduce aminte"


Nu mai astept sa te ninga in talpile-ti tocite
M-am saturat sa iti mai cant cand frigul scartaie sub bocanci
Ia-ti gandul de la cercuri desenate in palmele-mi adormite.
Numai te mai astept in prag, vreau sa pleci pe la patru-cinci.

Nu vom mai rade ca anul trecut de fulgii asternuti pe pleoape
Nu ne vom mai desparti rapid in gara fugind dupa tren.
Mi-e totuna unde pleci acum, dar nu uita,
chitara ta ramane la mine, iti voi canta adio - ultimul refren.


This picture belongs to *Supermalade

joi

Atunci

Si atunci cand voi striga
nu voi striga de dorul tau,
Si va fi un strigat acut ce renega amintirea ta.
un strigat morbid urechile-ti va inclesta.

Si atunci cand voi plange,
voi plange din ultimele rasputeri,
Caci lacrimile serbede si amare
vor renaste intr-o aripa mai arzatoare.

Si atunci cand voi rade,
nu va fi rasul meu, de tine admirat.
Ci va fi un zambet trist si apasat
Sper ca el sa-ti aminteasca,
de iubirea de-altadata...

E prea comerciala, prea in graba.
doar niste cuvinte simple, adunate la gramada. 

vineri

Decembrie asurzitor

"dacă pămîntul s-ar prăbuşi în cer unde s-ar mai ascunde îngerii?"

Mi se cladesc gauri in piept
Numai simt nimic,
sufletul mi-e golit de sentimente si frig.
Am uitat cum sa iubesc iarna,
iar bratele tale numai urca spre cer
Raman undeva agatate de un timp
numit decembrie.
Iarna sufletele oamenilor circula pe contrasens
Cum sa cauti iubirea intr-un biet homo sapiens?
Gurile oamenilor cauta canile cu imbratisari umplute

Poemele numai tin de frig,
se cutremura printre aripile copacilor dezgoliti.
Trupul este invelit intr-o poezie,
O tragi pe tine ca o piele pe o singuratate vie.
 



duminică

In timpul ceasului

Ascult ticaitul unui orologiu nevazut, marcand momentele unui timp de mult apus.
Ma ia ticaitul si ma-mbratiseaza si ma poarta si ma tine oscilatia inceata a unui
pendul in fata ochilor unui idiot.

Lumea sta pe loc dar nu ca inainte si nu in bine.Sta pe loc si nu merge inainte.
Nu merge inainte nici inapoi nici nicaieri pur si simplu sta pe loc. Sta pe loc.
Ceasul nu ma tine nicaieri.Nicaieri.Nicaieri.
Nu-i nimic altceva decat clipa de-acum si adancimea miscatoare-a noptii.

N-ar trebui sa fiu aici, n-ar trebui sa fiu nicaieri. N-ar trebui sa respir si
sa ocup un loc in spatiu.N-ar fi trebuit sa mi se dea acest moment si nici
orice altceva.




 Clipa asta si sansa asta sunt una si aceeasi si sunt ale mele daca le aleg
si asta fac.Le vreau.Acum si atata timp cat le pot avea sunt amandoua
pretioase si efemere si s-au dus cat ai clipi nu le irosi. O clipa si un prilej
si o viata, toate incapute in ticaitul unui ceas nevazut care nu ma tine nicaieri.

Inima imi bate. Peretii sunt albi si linistiti.Supravietuiesc. Incerc.Intunericul se
indeparteaza de el insusi si lumina il invadeaza si-l subjuga. Nu-i nimeni
altcineva aici doar respiratia monotona si acordurile prelungi de la o chitara.

Ceata pluteste deasupra negrului calm si limpede al apei,
miscandu-se in sus dar stand pe loc.
Schimbandu-si forma dar ramanand la fel.
Imi place ceata si vreau s-o absorb si s-o las sa ia forma mea.
Vreau s-o beau si sa nu ma mai satur.
Vreau s-o inghit si s-o las sa ma nasca.
Sa ma nasca asa cum ar trebui sa fie nascuta ceata.
Sa ma nasca asa cum ar trebui sa fiu nascut.



vineri

Cu stele in suflet

"plecările importante se petrec numai noaptea
e un fel de concesie
în timpul zilei nu te ţine nimeni de mînă"




Trupul meu e destul de ars de timp
Mainile mele nu se mai ascund sub aripile tale
Simteam frigul printre dinti si clipele se opreau.


Acum imi port singuratatea cu mandrie
si nu mai am nevoie de tine! 


Vecinii faceau liniste toata seara
Sa auda caderea dintre noi
Sa asculte mutenia intre peretii goi.


Acum cad in genunchi si numar stele in par
Si nu reusesc decat cu gandul
Sa imi pun trupul in palmele tale.