Contemplare

Înainte sa ne naştem trăiam ca nişte îngeri

surâzand oamenilor de pe stradă,

făcusem rost de pălării şi nişte aripii

rugându-ne să nu ne recunoască 

mamele noastre şi să ne nască în

umbra marilor melancolii.

Şi iată cearcănele mele, scriu cu 

disperare despre aşteptare şi dor.

Cum ar fi dacă înlauntrul sufletelor noastre 

ar atinge cerul în fiecare seara am pluti

printre stele.

Să-mi scrii chiar dacă nu iţi mai răspund

chiar dacă plouă afară, eu voi fi tot aici
cu o cană de ceai într-o mană şi scrisoarea

pe masă.