vineri

alone with myself

Venim de departe, fiecare dintre noi, pe drumuri atât de diverse încât le credem unice.Venim de departe, pentru a ajunge la prezent, pentru a îndrăzni să ne ocupăm locul, să ocupăm un spaţiu de viaţă care nu se dezvăluie sub paşii noştri, pentru a putea lăsa poate, poate o urmă infimă a trecerii noastre pe acest pământ.



duminică

Lectia de zbor

/Mai întîi îti strîngi umerii,
mai apoi te înalti pe vîrful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îti spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Si acesta e zborul/

nichita.stanescu

 

miercuri

Solitude is bliss

la jolie fille de l'air

la liberté
 
la photograph d'un jour
  

le beau garçon, l'amour
 
 la paix, l'air

Aurevoir Août! Bienvenue Septembre!


sâmbătă

"Maybe we're not supposed to be happy.
Maybe gratitude has nothing to do with joy. 
Maybe being grateful means recognizing what you have for what it is. 
Appreciating small victories.
Admiring the struggle it takes simply to be human. 
Maybe we're thankful for the familiar things we know. 
And maybe we're thankful for the things we'll never know. 
At the end of the day, the fact that we have the courage to still 
be standing is reason enough to celebrate."

vineri

telefonul

"Telefonul la care zi şi noapte vorbesc
viaţa şi moartea
sună ocupat

tăcerea pe jumătate rotundă
de-aici
de neunde
cuplată cu tăcerea de dincolo
sună ocupat

numai dragostea sună
fără să i se răspundă
sau răspunde
făra să i se fi sunat."

   ionserebreanu




joi

am.obosit

am obosit să-mi tot repet
că sunt puternică
asemeni unei pietre
loveste-mă
nu voi păţi nimic
promit

când eu sunt un fulg
o frunză uscată
o aripă frântă
o umbră arsă care plânge în întuneric.

miercuri

. şi de la capăt

Refuzăm. 
Refuzăm să acceptăm că suntem obosiţi.
Refuzăm să acceptăm că suntem speriaţi, 
refuzăm să recunoaştem cât de mult ne dorim succesul, 
şi cel mai important refuzăm să acceptăm că refuzăm.
Vedem doar ce vrem să vedem şi credem doar ce vrem să credem. 
Şi funcţionează.
Ne minţim singuri atât de mult, încât după o vreme, 
minciunile încep să pară adevăruri.
Refuzăm să credem aşa de mult încât nu vedem nici
adevărul din faţa ochilor noştri.
Câteodată, realitatea are un mod ciudat de a se furişa 
şi a ne pocni peste cap.
Şi când se rupe barajul, tot ce poţi face e să înoţi.
Lumea imaginară e o cuşcă, nu un cuib. 
Putem să ne minţim singuri doar pentru un timp.
Suntem obosiţi. Suntem speriaţi.
Faptul că refuzăm să acceptăm, nu schimbă adevărul. 
Mai devreme sau mai târziu, trebuie să renunţăm la refuzuri 
şi să luăm viaţa în piept, cu curaj.
Refuzul. 
Nu e doar un pârâiaş. E un adevărat torent.
Deci cum facem să nu ne înecăm în el?

vineri

Elegie

"...mai bine să ducem departe rănile noastre,
să nu regretăm nimic şi să cultivăm trandafiri,
mai bine să fixăm sărbătorile
în zile fără memorie,
mai bine să convingem fantomele
să ne lase în pace,
să ne ducem departe de rănile lor
şi cât mai discret,
să nu deranjăm cu tristeţile noastre pe nimeni,
înainte de a spune că toate aceste sunt fireşti."

sâmbătă

ionchichere

în locul degetelor am litere
în loc de miros un cuvânt
şi în loc de piept o vocală
ca un iepure într-o chilie de sfânt.

ştii cum e atunci când singurătatea devine cel mai bun prieten al tău?
e perfect.

Un petit poème

Povestea noastră e modelată delicat de nişte îngeri sublimi
pe aripile lor sunt tatuate amintirile mele a tale 
pe mainile lor stau insomniile visele si dorintele 
precum niste rufe puse la uscat
înconjurul lumii nu ar dura mai mult decât 
un zbor de 10 minute
ne-am opri un pic în paris şi am spune
c'est la vie
lumea nu are nevoie de oameni, 
ci de îngeri fericiţi care să-ţi spună bună dimineaţa
cu zâmbetul pe buze.

miercuri

Despre zâmbete

Astăzi zâmbesc străinilor,
zâmbesc oraşului si-i mulţumesc,
zâmbesc pe bicicletă, 
zâmbesc unui scriitor cu barbă si câinelui de pe stradă
zâmbesc zâmbetului acesta din oglindă,
                  şi tu mă-ntrebi de unde am făcut rost de el
zâmbesc deşi nu sunt fericită

astăzi zâmbesc zâmbesc zâmbesc

zâmbim în fotografii vechi şi scrisori pierdute
zâmbim în vise şi amintiri necunoscute
toată lumea zâmbeşte azi, deşi nimeni nu e fericit
până si poemul acesta zâmbeşte a învăţat sa zâmbeasca.
ia zi, tu pentru c(in)e zâmbeşti astăzi?

astăzi zâmbim zâmbim zâmbim

duminică

Melancolie

despre ce-am mai facut si cât de bine o ducem
suntem dispuşi să inventăm poveşti pe care
nici noi nu le credem,
e lung drumul pe care-l străbaţi zi de zi
dar iată străine, primăvara a venit.
în zâmbetul tău mă caut în fiecare dimineaţă
în amurg în stele în fericire în insomnii
într-o vară într-o felie de soare într-o boare de vânt
dar veşnic te ascunzi în nopţi prea triste şi adânci.

luni

fericire în borcan

dar la urma urmei ce este un mare poet?
un mare stăpân şi un dresor de cuvinte sălbatice,
capturate în junglele suferinţei şi domesticite cu preţul vieţii,
sau, pur şi simplu, cineva care fără să te întrebi de ce şi cum,
îţi dă senzaţia citindu-l că îţi smulge capul de umeri?

      anablandiana

duminică

Insomnie

Câteodata noaptea îţi aud aripile cum vor
să crească, să te înalţe spre infinitul stelelor.
 Prin trupul tău trec zilnic îngeri,
 dimineaţa se opresc la o cafea
iar seara ei îţi citesc o poveste despre oameni.
  Dar noi nu suntem decât doi orbi care rătăcesc
mereu pe acelaşi drum, mereu cu zâmbetul pe faţă.
Şi să ştii că tu eşti singurul de vină că poemele 
mele sunt numai despre îngeri.

marți

Coconut madame

e atâta nostalgie in mâinile astea sărace,
uite câte râuri de amintiri curg in ridurile 
feţei tale
doar cuvintele scrise aici mai ştiu ce 
înseamnă tristeţea,
eu aş fi ales altă viaţă, una fericită şi plină 
de emoţii copleşitoare
aş fi ales să locuiesc pentru totdeauna
pe strada copilariei
Cât despre acest poem,
trebuia sa fie despre îngeri dar 
nu ştiu unde s-au ascuns.


vineri

Soare de iarnă

Ieri, lumea de afară mirosea a soare de iarnă,
şi le zâmbeam tâmp străinilor din bibliotecă
l-am citit azi pe m.cărturescu şi m-a făcut
să-mi doresc să mă fi născut printre
maşini de scris vechi,
să fac poze polaroid
mi-ar fi plăcut să fiu o roşcată mulţumită
de filmele alb-negru
şi nopţile să ascult la nesfârşit dire straits
dimineţile să-mi beau liniştită nesul
în timp ce discul lui pink floyd urlă la vecinul de jos
să îmi trag nişte blugi spălăciţi repede
iar broscuţa mea roşie să mă aştepte cuminte.
Sunt sigură că fericirea adevărată
ar fi costat atât de puţin pe atunci.

marți

Rom, o cafenea şi multe amintiri
un zâmbet, o privire, un fir de
iubire se naşte printr-un sunet 
cristalin.
multe ganduri de fericire pe 
care le-am sădit demult in tine.


Câteva rânduri scrise într-o zi superbă de iarnă, împreună cu un prieten franţuz.

Data viitoare mai completăm. Ce zici?
sau lăsăm cititorii să scrie în continuare...