vineri

Soare de iarnă

Ieri, lumea de afară mirosea a soare de iarnă,
şi le zâmbeam tâmp străinilor din bibliotecă
l-am citit azi pe m.cărturescu şi m-a făcut
să-mi doresc să mă fi născut printre
maşini de scris vechi,
să fac poze polaroid
mi-ar fi plăcut să fiu o roşcată mulţumită
de filmele alb-negru
şi nopţile să ascult la nesfârşit dire straits
dimineţile să-mi beau liniştită nesul
în timp ce discul lui pink floyd urlă la vecinul de jos
să îmi trag nişte blugi spălăciţi repede
iar broscuţa mea roşie să mă aştepte cuminte.
Sunt sigură că fericirea adevărată
ar fi costat atât de puţin pe atunci.

10 comentarii:

  1. polaroid, filmele alb negru, pink floyd ... off, amintirile sunt tare frumoase :)

    RăspundețiȘtergere
  2. frumoss ......; si cv nou in postarile tale....
    astept urmatoarea .......:)
    amintiri...

    RăspundețiȘtergere
  3. but everything you wrote here is possible today.

    RăspundețiȘtergere
  4. as vrea, totusi, sa miroase a soare de vara...a cald...
    doamne, ce dor mi-e de vara!

    RăspundețiȘtergere
  5. sa miroase a mar si-a zori
    si a tot ce-i mai bun intr-o casa.

    RăspundețiȘtergere
  6. nimic nu mai are acelasi farmec, intr-adevar...:) din pacate...

    insa versurile tale...frumoase ca de obicei.

    RăspundețiȘtergere
  7. 'să fac poze polaroid'
    şi eu îmi doresc asta ..

    RăspundețiȘtergere