sâmbătă

ionchichere

în locul degetelor am litere
în loc de miros un cuvânt
şi în loc de piept o vocală
ca un iepure într-o chilie de sfânt.

ştii cum e atunci când singurătatea devine cel mai bun prieten al tău?
e perfect.

9 comentarii:

  1. e o perfectiune de moment. uneori e o necesitate vitala. nu poate sa fie asa la nesfarsit in ceea ce priveste singuratatea ca cel mai bun prieten

    RăspundețiȘtergere
  2. felul cum o scrii e frumos aşa cum singurătatea e frumoasă

    RăspundețiȘtergere
  3. e perfect. singuratea ne este simetrica.

    RăspundețiȘtergere
  4. mi-am demonstrat de cateva ori, prin diverse, ca si mie imi place uneori singuratatea. dar e o placere din aia foarte linistitoate si.. nu stiu, e durerea aia placuta din piept.
    atat sa nu se ajunga sa respingem oamenii. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Singuratatea e perfecta pana la un moment dat. Cand dureaza prea mult, parca incepe sa distruga omul.

    RăspundețiȘtergere
  6. Singuratate cel mai bun prieten al omului...nu inseamna,ca vrei sa fi cu acel prieten o vesnicie,nu inseamna nici ca nu vrem sa mai avem alti prieteni..cat despre capatul de drum despre care vb''cine sunt eu'..nici vorba..cand dscoperi adevarata prietenie cu singuratea..e defapt un inceput de drum...te va indruma pe calea cea buna de fiecare data cand vei apela la ea..sau cand se iveste pe neasteptate,caci vine cateodata nefiind chemata,ca o adevarata prietena ce ti-e si te ajuta sa te ridici,te ia de mana pana cand izbutesti sa mergi mai departe,pe picioarele tale,cu si mai multa incredere in tine...si uite asa..cu cat stai mai mult in compania ei,cu atat vei fi mai putin inteles de comunitate,insa cu atat mai mult vei intelege tu comunitatea si pe tine insuti..

    RăspundețiȘtergere