duminică

Insomnie

Câteodata noaptea îţi aud aripile cum vor
să crească, să te înalţe spre infinitul stelelor.
 Prin trupul tău trec zilnic îngeri,
 dimineaţa se opresc la o cafea
iar seara ei îţi citesc o poveste despre oameni.
  Dar noi nu suntem decât doi orbi care rătăcesc
mereu pe acelaşi drum, mereu cu zâmbetul pe faţă.
Şi să ştii că tu eşti singurul de vină că poemele 
mele sunt numai despre îngeri.

17 comentarii:

  1. Mă uimeşti cu fiecare poezie!
    Felicitări, şi rămâi în sfera îngerilor!

    RăspundețiȘtergere
  2. poeziile tale chiar provoaca insomnie!
    N-are nimic ca scrii doar despre ingeri - imi place foarte mult.

    RăspundețiȘtergere
  3. Toti suntem niste orbi in viata asta mare.
    Nice song, Sia :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoase postari ! Blogul tau este minunat !

    Eu sunt o bloggerita incepatoare , si am nevoie de putin ajutor pt a ma integra mai usor in lumea bloggerilor scriitori !

    Ai fi interesata de o promovare reciproca a blogurilor noastre prin bannare publicitare ?

    Astept un mail ( doryanna_324@yahoo.com ) in caz ca iti surade ideea si vorbim mai multe !

    Mult succes pe viitor !

    RăspundețiȘtergere
  5. scrii superb, apreciez ceea ce faci :)
    felicitari pentru ca ai reusit ceea ce eu inca sper

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi-a placut mult ce ai scris ! "Doi orbi care ratacesc mereu pe acelasi drum"... Superb !

    RăspundețiȘtergere
  7. nu am inspiratie. si tot astept... sa se iveasca :)

    RăspundețiȘtergere
  8. cand o sa ti se desfaca aripile la luna plina, o sa incepi sa zbori si atunci poate vei gandi in versuri diafane, asa cum faci de obicei...

    RăspundețiȘtergere
  9. "seara ei îţi citesc o poveste despre oameni".. si chiar pe acest blog am citit o poveste foarte placuta a unui om. :)

    RăspundețiȘtergere