luni

Contemplare

Înainte sa ne naştem trăiam ca nişte îngeri
surâzand oamenilor de pe stradă,
făcusem rost de pălării şi nişte aripii
rugându-ne să nu ne recunoască 
mamele noastre şi să ne nască în
umbra marilor melancolii.
Şi iată cearcănele mele, scriu cu 
disperare despre aşteptare şi dor.

Cum ar fi dacă înlauntrul sufletelor noastre 
ar atinge cerul în fiecare seara am pluti
printre stele.
Să-mi scrii chiar dacă nu iţi mai răspund
chiar dacă plouă afară, eu voi fi tot aici
cu o cană de ceai într-o mană şi scrisoarea
pe masă.

5 comentarii:

  1. hmmmm frumos si interesant
    sufletele mici care asteapta sa fie concepute de parintii lor in dragoste si bucurie
    si ganduri care scriu scrisori care cu greu ajung uneori la destinatie
    totusi eu te iubesc si astept trupusorul in care sa ma nasc....si sa ma vezi si sa te pot atinge
    un suflet nenascut ink...

    RăspundețiȘtergere
  2. ce zici daca ne impletim gandurile si sa le scriem p harie ........ar putea iesi cv frumos


    p bune:D::*

    RăspundețiȘtergere