vineri

Roses and a letter

am învăţat să aştept, dar numai am răbdare să aud
cum se zbat aripile noastre în vântul de afară.
am învăţat să privesc cu inima deschisă apusul soarelui, 
ca razele să îmi pătrundă până dincolo de ţesuturi.
am uitat însă cum e sa fii fericit.

am învăţat să sufăr in tăcere, să plâng pe întuneric
iar dimineaţa lacrimile se transformau în zâmbete străine.
am învăţat să te ascult şi atunci când nu spui nimic,
dar pe bune dacă mai ştiu să te iubesc.

15 comentarii:

  1. oh :( ..e frumoasa postarea , dar e trista :( !

    RăspundețiȘtergere
  2. dureros dar uneori adevarat ...
    ce frumos ar fi sa ma pot trezi dimineata plangand de fericire...

    RăspundețiȘtergere
  3. nu e trista postarea. e o confesiune a sufletului impacat.

    RăspundețiȘtergere
  4. dar pe bune dacă mai ştiu să te iubesc.

    cat de frumos :|

    RăspundețiȘtergere
  5. si totusi, confesiunea aceasta, ascunde si disperarea: "dar pe bune daca mai stiu sa te iubesc"

    RăspundețiȘtergere
  6. ''am învăţat să te ascult şi atunci când nu spui nimic'' si eu am invatat asta, dar mi s-a parut cea mai grea lectie posibila....

    RăspundețiȘtergere
  7. Inca nu am invatat sa ascult...dar ma bucur ca tu poti :)

    RăspundețiȘtergere
  8. @Radu: da, ascunde si un pic de disperare.
    dar mie-mi suna mai mult a resemnare...depinde de oameni.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Camelya: totusi, mai trebuie exersare la acest capitol.(la mine)

    RăspundețiȘtergere
  10. bai, playlistul tau e genial:) really addictive

    RăspundețiȘtergere
  11. Si eu am uitat cum e sa fii fericit.Nu de tot...
    Dar trebuie sa invat din nou...

    RăspundețiȘtergere