duminică

"Uneori ploua a dragoste"

"Dezlegând misterele nopţilor petrecute în tăcere
să ne acordăm inimile într-un preludiu pentru pian"- M.P.

Peste toate zilele cu ploaie si noroi
se asterne o tacere
ca o rochie neagra
Peste toti ingerii cu aripi de hartie
insuficient de fericiti
se apleaca o durere a iubirii noastre.
Nimeni nu vede in noi
iubirea aceasta dominata inca de o copilarie nedezfacuta.
Imi simt primavara pe umeri gata sa isi deschida sufletul
peste lunile astea.
Iara mi-a fost dor de tine.

8 comentarii:

  1. dor, dor, dor... cu tine calator
    din iarna-si desprinde usor
    ale primaverii aripi si zbor...
    de-ar ajunge numai repede la el !

    RăspundețiȘtergere
  2. "Iubirea-i fum ce din suspine creşte."
    draguta postarea:)
    imi place cum scrii.

    RăspundețiȘtergere
  3. E un sentiment dulce si dureros acesta, de iubire...Mainile sunt indragostite, gura iubeste...Iubirea e ca o "leoaica tanara".Ma bucur ca pot sa te citesc! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  4. Cuvinte??Chiar trebuie sa leg doua cuvinte? Nu le gasesc, sa spun cat de mult m-a impresionat postarea...chiar trebuie?

    RăspundețiȘtergere
  5. Un fluier se aude in ecou cu o soapta
    blanda cantand acordu vocilor de ingeri
    intr-o singura dragoste,ploaie tarzie venita
    pe ogoarele iubiri cu stropi minunati de fericire!
    inimile noastre doua picaturi de roua a diminetilor albastre,
    tanjind de dor in zare se unesc in asteptare, stralucind in raza soarelui divin.

    RăspundețiȘtergere