Scriu.Imi place sa scriu franturi de idei nebune la lumina veiozei mele albastre. Fiecare noapte pentru mine e una goala.
Acum, o umplu cu liniste, niste muzica de fundal si ganduri obscure.
Cat de absurd e sa renunti la visele tale, doar pentru ca o voce , de undeva iti zice: "Nu poti, nu poti!"
Sunt nopti care le umplu cu ganduri despre tine. Nu ma astept sa te gandesti si tu la mine. Ascult linistea. Incep sa cred ca defapt, nu mai tii la mine.
E ca un iad in ceruri sa auzi in fiecare noapte haosul vuind in camera mea. 3.50 Timpul se scurge atat de incet, iar eu zac in aceeasi camera tacuta cu pereti subtiri si intunecosi. O camera mult prea albastra pentru mine.
Picioare goale.Intinse pe pat. Vreau sa adorm dar nu pot.Insomniile astea ma omoara. Lumini de umbre de afara cad la geam.
Nu sunt a ta, bezna nalucitoare. Eu.. eu apartin verii. Soare, nisip, valuri, gust de sare pe buzele tale...
Vreau sa simt vara in mii de parfumuri si miresme atent alese de tine.
Si, da uneori haosul din viata mea e doar o pata neagra de scrum.
Se spune ca noaptea e propice meditatiei, dar tot noaptea iti aduce aminte ca langa tine nu e nimeni care sa iti vegheze somnul. Suspini, adormi spre dimineata, iar a doua zi te trezesti cu zambetul pe buze.
RăspundețiȘtergerea doua zi soarele straluceste mai frumos si emai dulce
RăspundețiȘtergere