luni

De ce?



De ce cerul nu e verde?

De ce imi beau tristetea?

De ce ma topesc cand te aud?

De ce albul nu poa' sa fie negru?

De ce sa traim si apoi sa ne stingem?

De ce evadam intr-o lume nepatata de durere?

De ce percepem oamenii ca pe niste ucigasi de vise?

De ce sa te ascult cand urli la mine?


De ce sa risc de dragul tau?


De ce sa ma prinzi cand eu vreau sa cad in gol?

De ce sa zdrobim sufletul pana la sangerare?

De ce ne devoram trupul in mii de culori aprinse?

De ce sa imi incalzesc inima la o lumanare stinsa?


Ascult, privesc, ma sting cu fiecare noapte petrecuta departe de tine, alerg, ma lovesc, strang cuvinte, ma ascund de mine, tremur de frica!

5 comentarii:

  1. E tipic noua, femeilor si copiilor sa adaugam un "de ce" in fata unei afirmatii. Ori pentru a-i imprumuta propozitiei din aroma noastra, ori pentru a-l innebuni pe cel ce ne asculta.

    Am sa impartasesc ceva. M-am intrebat de ce gutuia arata ca o gutuie. Si am descoperit raspunsul acestei intrebari stupide. Am aflat ca lucrurile din fata noastra, le percepem in mod unic. Gutuia aia pot sa o vad ca pe o para. Depinde doar de mine... :)

    E placut sa te joci.

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi pun adesea intrebari stupide, la care gasesc raspuns mai incolo:)
    imi place sa intreb: da' de ce? ma face sa ma simt copil, [nu ca m-as considera majora, ]

    RăspundețiȘtergere