Broken inside, beautiful outside

Şi-am plâns ieri seară, cu inima cât o castană

cu lacrimi printre frunze, si cu-o carte in mână,

stând in parc, toamna mi-a dăruit fiori

şi-un poem mi-a sugerat să scriu.

Şi-am plans ieri seară ca un copil,

cu lacrimi si suspine adânci

tatuându-mi pe chitară, primul acord de toamnă.

Îmi imaginez că visez printre stele ruginite

şi o lună care nu există,

zorii nu se mai ivesc, soarele demult numai răsare.

Stau şi ascult cum picăturile de ploaie îmi inundă

sufletul şi necazurile se îneacă.

Ce bine ar fi să ne trezim doar la vară!

pentru D.

Podul cu ingeri

Dacă nu ai zburat niciodată,

nu ai cum să ştii cât de fericit e un înger

şi cât de uşor e sa exişti acolo sus.

Oare cât ar cântări un inger,

puţin mai mult decât un zâmbet,

plus câteva fire de roze,

Oare cât de măreţ trebuie să fie

zborul acestor fiinţe puerile.

Poate daca i-ai atinge, s-ar descompune

in mii si mii de molecule.

totuşi mă întreb dacă ar fi nevoiţi 

să înoate, aripiile lor s-ar transforma în inotătoare.

până la urmă mie imi pare că îngerii

miros a coco chanel iar din lăuntrul sufletului 

se aude simplu un refren les anges du janis joplin.

Roses and a letter

am învăţat să aştept, dar numai am răbdare să aud
cum se zbat aripile noastre în vântul de afară.

am învăţat să privesc cu inima deschisă apusul soarelui, 

ca razele să îmi pătrundă până dincolo de ţesuturi.

am uitat însă cum e sa fii fericit.

am învăţat să sufăr in tăcere, să plâng pe întuneric

iar dimineaţa lacrimile se transformau în zâmbete străine.

am învăţat să te ascult şi atunci când nu spui nimic,

dar pe bune dacă mai ştiu să te iubesc.

Micul prinţ

"Nu cunoşti decât lucrurile pe care le îmblânzeşti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic.Cumpără lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, îmblânzeşte-mă."

Am promis că voi scrie mai mult, dar nu mă pot abţine să nu postez acest fragment minunat din Micul Prinţ de Antoine de Saint Exupery.

Scrieri tomnatice

În timp ce tu o să îmi faci cafea aia cu lapte,

eu îmbrăcată cu rochiţa aceea roşie, am să îti scriu acest poem

de altfel foarte trist si necăjit, că toamna-i foarte grea

pentru suflete blânde ca noi.

Nu te îngrijora micuţo, spuneai tu

toamna, amintirile călduroase trebuie ambalate frumos

ca pe nişte cadouri şi dăruite prietenilor.

O rază de soare acolo, un val de mare aici

si poate aşa vom fi mai fericiţi.

Photo credit: We live young

De toamna...

şi promit să încep de mâine să scriu din nou,

poate aşa voi suporta mai uşor venirea toamnei peste noi.

We'll always have Paris, darling...

"La Paris când se plimba, toamna târziu, la braţul vreunei iubite intâmplătoare, i se părea de neconceput fericire mai pură decât cea trăită în acele după-amieze aurii, cu mirosul ca de pădure al castanelor coapte, cu acordeoanele languroase şi îndrăgostiţii lacomi, care nu se mai săturau să se sărute pe terasele cafenelelor."

Căteva rânduri din minunatul roman scris de 

Gabriel G. Marquez ~ Dragostea in vremea holerei

si cateva poze din Paris, mon amour...