miercuri

Seashell

Sa-mi lasi primavara, noptile dezvelite
si umarul meu acoperit de flori
Sa-mi lasi primavara timpul in pace
si cartile in forma de aripi si nori
Sa-mi lasi primavara mugurii, s-aud cum
infloresc in mine
Sa-mi lasi primavara iubirea-n cuptor
iar seara cand ma intorc sa o gasim gata dospita
si infometati sa gustam bucata cu bucata,
pana ametim.

Am crescut dincolo de mare, intr-o scoica
de pe malul marii si in fiecare dimineata
auzeam valurile triste cum ma poarta in adanc


Opreste-mi trenul din piept si mormantul de
ingeri din spate.

12 comentarii:

  1. Pot chiar sa vizualizez ce ai scris , este foarte precis. imi place poemul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Esti cea mai mare muza a mea...te ador:X:x

    Genial,ca de obicei,n-am cuvinte:|:|

    RăspundețiȘtergere
  3. Genial
    Eu nu m-am gandit niciodata la mare si la valuri in felul asta.
    Superb:X

    RăspundețiȘtergere
  4. eu tot timpu ma gandesc asa la valuri.
    multumesc frumos Antonela :)
    si Lorelei, desigur >:D<

    RăspundețiȘtergere
  5. Paste fericit >:D<
    Iti doresc ca Sfanta sarbatoare a Invierii Domnului sa iti umple casa de caldura si iubirea celor dragi.:*
    Hristos a inviat!!

    RăspundețiȘtergere
  6. meerci anilei(cu initialele iubirii. L-O-V-E)
    Sab si A☻ <3 Huugs.

    RăspundețiȘtergere
  7. citind poezia ta foarte frumoasă îmi imaginez că sunetul valurilor e un altfel de cer.

    RăspundețiȘtergere