"Leagă-mi urechile cu foşnet de aripi
Să uit mecanicul vuiet de zbor..." A.B.
Să uit mecanicul vuiet de zbor..." A.B.
Ai inceput sa-mi arati intr-o dimineata
Cum patrunde marea-n suflet
Si cum trupul ti se scalda in valuri de idei.
Imi las cuvintele sa zboare in voie,
dar ma ustura pielea cand se intorc.
Trupul tau miroase a inger si mere coapte,
mainile-ti uscate se (dest)tind noaptea
ca o coarda pentru copii.
Si nu inteleg de ce ne traim copilaria pe un bloc de hartie
gustand mereu din frigul de ianuarie.
Ne-am reinventat imbratisandu-ne, goliti de vise si somn.
Suferinta nu se naste in noi,
ea este hrana pentru guri flamande si nisipoase.
Te aruncai in toate directiile, cu ura si durere
Era trist, caci scriai pe niste avioane de hartie
poeme simple, iar noaptea luau alta forma.
frumos,frumos,frumos.
RăspundețiȘtergereas usually...
numai gânduri bune :*
"Si nu inteleg de ce ne traim copilaria pe un bloc de hartie
RăspundețiȘtergeregustand mereu din frigul de ianuarie."
mi-ai reamintit cât de mult îmi doresc să dorm într-o noapte pe-un acoperiş de bloc,până nu mă fac mare şi responsabilă.
:)
RăspundețiȘtergeredragut:)
RăspundețiȘtergerewai...cat de frumos :x esti un jeniu tu. ^^ scrii superb.si poza'i tare cute ;;)
RăspundețiȘtergereesti geniala, femeie.
RăspundețiȘtergeremultumesc, da nici chiar asa:D
RăspundețiȘtergeresi apropo. vreau sa te cunosc mai bine. id-ul tau ?
RăspundețiȘtergereSuferinta nu se naste in noi,
RăspundețiȘtergereea este hrana pentru guri flamande si nisipoase:X:X:X:X...felicitari