miercuri

s.o.s

Salvati-va sufletele din spitale si torturi.
Iata-ne la sfarsit ajunsi.
Copii inghititi de minciunile voastre.
Cersim iubire dar nu stim sa o daruim.
Dimineata devreme, ne luam sufletul si il ducem la piata.
Vanzare cu pret redus.
Ecourile tipa infundat in noi.
Vecinii de la trei se cred eroi.
Oamenii cu bratele taiate se tarasc de mici in noroi.
Mortii vin pereche dintr-un neobosit razboi.
Nu ne mai pasa.
Nebunii scriu poezii pe pielea arsa.
Iar pe mine amnezia ma scufunda, madularele mi-apasa.
 


8 comentarii:

  1. cand privesti lumea plina de triste si viata uneori fara sens ... e greu sa mai crezi ca mai exista iubyre dar cand iti gasesti perechea pt are sa iti traiesti viata iti vei da seama ca mai exista o speranta si pe pamant .....va pierii monotonia

    imi place ce ai scris :*

    RăspundețiȘtergere
  2. mda ce as mai putea adauga la comment-ul precedentului...?...kam nimik ca nu-mi vin chestii de astea in minte, chiar e tare. :* {VrG}

    RăspundețiȘtergere
  3. prima data cand am citit.. m-am gandit.. mai stai ca asta suna cunoscut... dar oare de unde... si apoi mi-am adus aminte ca mi-ai dat sa citesc pe mess :)) deci.. concluzia e clara... nu esti pt proza.. ha ha...:)

    RăspundețiȘtergere
  4. In anumite momente nu ne mai pasa de nimic din jurul nostru.Totul dispare odata cu amintirile,si tot ce mai putem face e sa ne bucuram ca traim.Nu conteaza cum si unde,ci doar ca am avut privilegiul ca cunoastem aceasta lume mizerabila-totusi.
    Scrii mai mult decat frumos.Divin.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu cred asa cum cred ei. Nu traiesc asa cum traiesc ei. Nu iubesc asa cum iubesc ei.






    H a d a s a

    RăspundețiȘtergere
  6. "Du-te, dar nu mă vei uita. Ai cules de pe buzele mele otrava iubirilor care nu se uită."

    Mai lasa-ma un anotimp ! Un an ... un timp ..

    H a d a s a

    RăspundețiȘtergere
  7. asculta glasul sufletului tau cum striga dupa ajutor...priveste in mana patata de sange, ti o raza plapanda de lumina...te arde dar...n-o scapa,caci ea e calea spre vindecarea ta...sadesteo in pamantul inimi...caci intr-o geana se va revarsa, cerul in blandetea sa....si simti cum sufletul se deschide in mii de bucatele colorate...straturi de liniste te mangaie,ca o adiere de primavara...asculta cum pluteste zgomotul fericirii.....simte primavara vesniciei

    RăspundețiȘtergere