Doi chitaristi cam tristi,
Isi acordau pe rand
Inimile dezacordate
De prea putina iubire.
Se auzea un sunet gri,
Mi minor pe ritmuri vii.
Isi modelau sufletul insangerat
Cu un penel colorat.
Degetele inghetate fugeau
Tot mai departe
Pe ritmuri de melancolii tricotate.
Toamna e un pulover tricotat cu frunze in dungi galbene-maro.
:x
RăspundețiȘtergeresuperb <3
RăspundețiȘtergeresi titlul e =P~
foarte tare.felicitari >:D<
imi place cum ai scris .... e p gustul meu:DD
RăspundețiȘtergereFugeau tot mai incet , tot mai incet
RăspundețiȘtergereTot mai departe , mai departe .
tommna-i un sfârşit chinuit de poveste..ce bine ă a fost şi că nu mai este...
RăspundețiȘtergere.
Dar nu pot nega ca viata doare, pur si simplu, intamplarea de a fi si a respira fiecare clipa stiind ca incet dar sigur cade o frunza din tine si nimic nu o poate lipi inapoi.Caci e toamna.
RăspundețiȘtergereIN FAVOARE TOAMNEI , REVINE ACEASTA DULCE MELANCOLIE CARE MA IMPINGE SA MA ARUNC INTR-UN MUNTE DE FRUNZE MULTICOLORE
RăspundețiȘtergere