Probabil, singurătatea cea mai rea e aceea în care nu mai ai nimic de apărat.
Sau nu te mai interesează să aperi ceva. Şi am, tot mai des, sentimentul că nu mai fac parte din lumea reală.
Sau că punţile dintre mine si realitatea au devenit foarte şubrede. Mă dovedesc, se pare fidel defectelor mele!
Numai că altădată aveam scuza imaturităţii. Pe deasupra, puteam găsi în cărţi un refugiu ideal.
Eu sunt exact pe dos. Mă copleşesc amintirile iar la viitor prefer să nu mă gândesc.
După părerea mea, acest maestru al cuvintelor, parcă comunică cu sufletul meu iar astfel trăirile si sentimentele mele sunt puse pe hârtie, de acest îmblânzitor al literelor, acest înger al scrisului sublim într-un od atât de simplu şi frumos.
...dar simpla coincidenţă a vieţii a făcut să fiu născută pe aceeaşi dată cu acest om minunat!
Visez şi continui să mă minunez., oricât de clişeic ar suna!
După părerea mea, acest maestru al cuvintelor, parcă comunică cu sufletul meu iar astfel trăirile si sentimentele mele sunt puse pe hârtie, de acest îmblânzitor al literelor, acest înger al scrisului sublim într-un od atât de simplu şi frumos.
...dar simpla coincidenţă a vieţii a făcut să fiu născută pe aceeaşi dată cu acest om minunat!
Visez şi continui să mă minunez., oricât de clişeic ar suna!
Minuneaza-te si continua sa visezi.
RăspundețiȘtergeresinguratatea cea mai rea e atunci cand iti dai sfaturi singur, atunci cand incetezi sa mai speri la caldura unui suflet in care sa ai incredere.
RăspundețiȘtergereToti avem dreptul sa visam, doar sa nu ne pierdem in ele
RăspundețiȘtergereAi o leapsa ded la mine :) http://hellensfrenzy.blogspot.ro/2012/08/leapsa-de-la-miiutachan.html
RăspundețiȘtergereImi place cum scrii...
RăspundețiȘtergerehttp://cuvintedintr-oviata.blogspot.ro/