"Trăiesc în numele păsărilor, dar mai ales în numele zborului.
Cred că
am aripi, dar ele nu se văd.
Totul pentru zbor.
Totul,
pentru a
rezema ceea ce se află de ceea ce va fi.
Întind o mână, care-n loc
de degete are cinci mâini,
care-n loc de degete au cinci mâini,
care
în loc de degete au cinci mâini.
Totul pentru a îmbrățișa, amănunțit,
totul,
pentru a pipăi nenăscutele priveliști și a le
zgâria
până la sânge cu o prezență."
A șaptea elegie de Nichita Stănescu
Stanescu are un stil aparte de a scrie,niciodata nu am reusit sa-l inteleg,include cuvinte simple,dar cu un sens atat de profund.Pana la urma e si asta o arta.Te astept si pe la mine.
RăspundețiȘtergere