în care sufletul meu era gol,
pentru vieţile noastre absente îngrămădite într-o valiză,
pentru toate momentele trăite undeva între depărtari si obsesii,
pentru răspunsurile găsite într-o oarecare toamnă,
dar mai ales pentru timpul pierdut printre poveşti din copilărie,
şi pentru ecoul fericii care ne-a învăţat cum e să-ţi pierzi viaţa şi
să trăieşti de unul singur bine mersi cu visele şi aripile puse deoparte.
profund
RăspundețiȘtergereblah blah blah
RăspundețiȘtergeree vreo problema marule?!
RăspundețiȘtergerescrii atat de rar! mi-e greu sa iti iubesc blogul, daca tu ne parasesti atat de des...
RăspundețiȘtergere'pentru vieţile noastre absente îngrămădite într-o valiză,' imi aminteste de zilele in care ma grabeam sa-mi impachetez cat mai repede sufletul in valiza si sa plec .
RăspundețiȘtergereAstazi am petrecut ceva timp pe blogul tau (este prima oara cand intru) si cred ca au fost cele mai frumoase momente pe ziua de azi. Multumesc!
RăspundețiȘtergere@Stef: Sa mai revii, blogul te asteapta oricand aici ... :)
RăspundețiȘtergere