în care sufletul meu era gol,
pentru vieţile noastre absente îngrămădite într-o valiză,
pentru toate momentele trăite undeva între depărtari si obsesii,
pentru răspunsurile găsite într-o oarecare toamnă,
dar mai ales pentru timpul pierdut printre poveşti din copilărie,
şi pentru ecoul fericii care ne-a învăţat cum e să-ţi pierzi viaţa şi
să trăieşti de unul singur bine mersi cu visele şi aripile puse deoparte.
