Câteodata noaptea îţi aud aripile cum vor
să crească, să te înalţe spre infinitul stelelor.
Prin trupul tău trec zilnic îngeri,
dimineaţa se opresc la o cafea
iar seara ei îţi citesc o poveste despre oameni.
Dar noi nu suntem decât doi orbi care rătăcesc
mereu pe acelaşi drum, mereu cu zâmbetul pe faţă.
Şi să ştii că tu eşti singurul de vină că poemele
mele sunt numai despre îngeri.
