Coconut madame

e atâta nostalgie in mâinile astea sărace,

uite câte râuri de amintiri curg in ridurile 

feţei tale

doar cuvintele scrise aici mai ştiu ce 

înseamnă tristeţea,

eu aş fi ales altă viaţă, una fericită şi plină 

de emoţii copleşitoare

aş fi ales să locuiesc pentru totdeauna

pe strada copilariei

Cât despre acest poem,

trebuia sa fie despre îngeri dar 

nu ştiu unde s-au ascuns.

Soare de iarnă

Ieri, lumea de afară mirosea a soare de iarnă,

şi le zâmbeam tâmp străinilor din bibliotecă

l-am citit azi pe m.cărturescu şi m-a făcut

să-mi doresc să mă fi născut printre

maşini de scris vechi,

să fac poze polaroid

mi-ar fi plăcut să fiu o roşcată mulţumită

de filmele alb-negru

şi nopţile să ascult la nesfârşit dire straits

dimineţile să-mi beau liniştită nesul

în timp ce discul lui pink floyd urlă la vecinul de jos

să îmi trag nişte blugi spălăciţi repede

iar broscuţa mea roşie să mă aştepte cuminte.

Sunt sigură că fericirea adevărată
ar fi costat atât de puţin pe atunci.

Rom, o cafenea şi multe amintiri

un zâmbet, o privire, un fir de

iubire se naşte printr-un sunet 

cristalin.

multe ganduri de fericire pe 

care le-am sădit demult in tine.

Câteva rânduri scrise într-o zi superbă de iarnă, împreună cu un prieten franţuz.

Data viitoare mai completăm. Ce zici?

sau lăsăm cititorii să scrie în continuare...