marți

Elegia intâi

Bine te-am găsit suferintă, 
deşi aşteptarea a fost cam lungă,
pentru ce ai apărut iar la mine pe prag?
Mă transformasem deja într-o sirenă cu părul roşcat
şi uitasem cât m-ai chinuit, şi cât amar în suflet mi-ai lăsat.
Pentru ce mai vii acum.
iubirea, fericirea să-mi alungi?
Şi totuşi mi-a fost dor de tine, 
suferinţă
aripile-mi rupte îmi aduc aminte cum mă scurgeam
cu fiecare clipă 
cu fiecare suflare de vânt.
Şi-acum stau ca pe vremuri, într-o cameră micută,
ascultă ploaia de vanilie, işi spulberă mirosul
în secundele de regăsire
o chitară-mi sună a nestiinţă.
Şi-ţi mai spun, neiubirea asta dintre noi
să n-o deplângi căci va veni cu timpul înapoi.
 

10 comentarii:

  1. doamne...jurnalul meu adăposeşte nişte rânduri dintr-o zi de toamnă a anului trecut care încep într-un mod surprinzător de asemănător...
    încă odată mi se dovedeşte că oamenii nu spun decât aceleaşi lucruri iar şi iar, ajunnd prea târziu la masa unde se împart ineditul şi revelaţia...

    RăspundețiȘtergere
  2. doamne,cât de frumos! :x mi-a fost dor de cuvintele tale atât de simple şi de melodioase :x

    RăspundețiȘtergere
  3. pei, ploaia de vanilie spune multe. spune ca durerea poate fi si tonica si destoinica.

    RăspundețiȘtergere
  4. o chitară-mi sună a nestiinţă.
    Şi-ţi mai spun, neiubirea asta dintre noi
    să n-o deplângi căci va veni cu timpul înapoi.

    Ma regasesc in aceste versuri... extrem de frumos si de sensibil scris! Bravo!

    off topic: Si mie mi-a placut Sunt aiurita si se ia!,si ador cartile din seriile chic si cocktail!

    RăspundețiȘtergere
  5. multumesc Death Wisperer. Eu acuma citesc "Vai, ce am uitat". e super. :)

    RăspundețiȘtergere