Seashell

Sa-mi lasi primavara, noptile dezvelite

si umarul meu acoperit de flori

Sa-mi lasi primavara timpul in pace

si cartile in forma de aripi si nori

Sa-mi lasi primavara mugurii, s-aud cum

infloresc in mine

Sa-mi lasi primavara iubirea-n cuptor

iar seara cand ma intorc sa o gasim gata dospita

si infometati sa gustam bucata cu bucata,

pana ametim.

Am crescut dincolo de mare, intr-o scoica

de pe malul marii si in fiecare dimineata

auzeam valurile triste cum ma poarta in adanc

Opreste-mi trenul din piept si mormantul de

ingeri din spate.

Primavara

Sunt atat de usor, am doar soare prin venee!

Scri(s)oare?

Ne-am desfacut reciproc sufletul

intr-un loc pustiu,

in timp ce soarele iesea triumfator dintre nori,

si vantul ne mangaia sentimentele ascunse,

bine pastrate de-a lungul timpului.

Cantecele surde ne-au atins pana si umerii

goi si lipsiti de inspiratie.

Ar fi fost inima mea transparenta

si neglijata

rupta precum o coarda de vioara

cu sangele tremurand;

Carne devorata numai de artisti boemi

as fi fost, daca as fi gasit iubirea

intr-o dimineata la tine in suflet.

Si stii de ce? Pentru ca tu degeaba ai iubire in vene

daca nu stii sa (mi-)o daruiesti.

"Imi pare teribil de rau ca eu sunt cel care-ti spune asta, insa nu vei fi niciodata fericit."

Versuri in nuante

Nu spune nimic in seara asta,

vreau sa aud doar respiratia ingerilor trecuti 

spre un rai

Faci un pas si cazi intre noi,

desculti dar plini de vise

atinsi din nou de falsitatea acestei iubirii

pe care o traim murind.

Umblam cu soarele-n suflet,

cu-o chitara in spate

si speram sa ajungem departe.

Mirosi a mare, a idei turcoaz ascunse

peste umerii tai un parfum de primavara 

ma doboara,

rostogolindu-ma ca o emotie intre buzele tale

si palmele mele.

Eu plec, dar tu asteapta-ma cu bratele si

cearsafurile deschise, ca pe o raza de lumina 

ce strabate dimineata ochiul tau.

Photo

Un poem si-o chitara

Vino seara cu inima stricata

si stai cuminte asezat langa un inger

in timp ce eu iti fur pentru cateva clipite

inima si ti-o repar.

Si apoi sa ma lasi sa te sarut cu aripile inlauntrul meu

fredonand un cantec la chitara.

Eram doi indragostiti uzati

de atata dragoste, de prea multa liniste.

Scriam poemele direct pe trupul tau

iar tu te jucai cu melodiile in parul meu,

miroseam a vin si primavara parca ne facea cu ochiul.

Iubeam diminetile calduroase pe balconul tau

la ultimul etaj

am invitat norii la o cafea

si ingerul ne canta o serenada

erau dimineti perfecte, cu imbratisari divine ale soarelui.

Photo belongs to AmineLus