Melancolie

despre ce-am mai facut si cât de bine o ducem

suntem dispuşi să inventăm poveşti pe care

nici noi nu le credem,

e lung drumul pe care-l străbaţi zi de zi

dar iată străine, primăvara a venit.

în zâmbetul tău mă caut în fiecare dimineaţă

în amurg în stele în fericire în insomnii
într-o vară într-o felie de soare într-o boare de vânt

dar veşnic te ascunzi în nopţi prea triste şi adânci.

fericire în borcan

dar la urma urmei ce este un mare poet?
un mare stăpân şi un dresor de cuvinte sălbatice,
capturate în junglele suferinţei şi domesticite cu preţul vieţii,
sau, pur şi simplu, cineva care fără să te întrebi de ce şi cum,
îţi dă senzaţia citindu-l că îţi smulge capul de umeri?

      anablandiana